Coșul pentru cumpărături este gol !
L-V: 9-19 si S: 10-19
Coșul pentru cumpărături este gol !
Pat Tapitat Cu Sertare Salem, 160x200 cm,...
Pat Tapitat cu Somiera Rabatabila Perla, 180x200...
Pat Tapitat Cu Sertare Salem, 140x200 cm,...
Pat Tapitat Harmony Cu Somiera Rabatabila,...
Pat Tapitat Ruhus, 160x200 cm, Stil Scandinav,...

Ideea de a imbraca patul in materiale textile este veche de cateva secole, iar forme spectaculoase de paturi decorate cu textile apar cu mult inaintea epocii industriale. In secolul al XVIII-lea, asemenea piese puteau constitui adevarate demonstratii de statut social; secolul al XIX-lea a extins cultura mobilierului tapitat si a transformat dormitorul intr-un spatiu caruia clasele prospere ii acordau tot mai multa atentie. In cele din urma, secolul XX a adus materiale noi si productie industriala, iar ultimii ani au readus in prim-plan tablia generoasa si suprafetele moi.
Daca te intorci in Europa secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea descoperi un dormitor foarte diferit de cel pe care il cunosti astazi - patul unei persoane instarite putea avea baldachin, draperii masive, valuri de tesaturi, broderii si elemente decorative care acopereau o buna parte din structura. Textilele aveau inclusiv rol practic: ajutau la pastrarea caldurii si ofereau intimitate intr-o perioada in care incalzirea locuintelor si organizarea spatiului domestic erau complet diferite.
Colectiile Metropolitan Museum of Art ofera exemple foarte clare; un pat tapitat american datat intre 1760 si 1800 pastreaza indicii ale materialului textil fixat in zona capului, in timp ce perdelele puteau fi coborate noaptea pentru mai multa caldura si intimitate. Muzeul arata, de asemenea, ca in America secolului al XVIII-lea paturile erau deseori concepute pentru a fi inconjurate de draperii, iar un ansamblu complet putea cuprinde perdele, material pentru zona tabliei, borduri decorative si cuvertura.
In Franta, lucrurile puteau deveni si mai spectaculoase. Metropolitan Museum of Art detine un pat francez realizat aproximativ in 1780 din lemn sculptat si aurit, completat cu tapiterie din matase. Un alt exemplu, celebrul ”lit a la duchesse en imperiale” realizat in jurul anilor 1782–1783, avea textile produse la manufactura Beauvais si o structura monumentala. In lumea aristocratica franceza a secolului al XVIII-lea, patul putea depasi astfel granita obiectului strict privat si putea deveni parte a vietii ceremoniale.
In anumite medii franceze, persoane de rang inalt puteau primi vizitatori in timp ce se aflau in pat, iar mobilierul trebuia sa comunice pozitia sociala a proprietarului la fel de clar precum hainele, trasura sau arhitectura locuintei.
Metropolitan Museum of Art noteaza explicit ca obiceiul de a primi vizitatori in timp ce stateai intr-un pat mare si bogat amenajat era practicat in Franta secolului al XVIII-lea, in special de femeile din aristocratie. Patul realizat de Georges Jacob in anii 1780, cu baldachin impresionant si textile elaborate, trebuie privit tocmai in acest context. Nu era doar un loc in care dormeai. Era o piesa de mobilier destinata sa fie vazuta.
Inclusiv inaltimea paturilor vorbeste despre importanta lor - conform colectiilor Met, paturile frantuzesti ale oamenilor foarte bogati puteau avea trei sau mai multe saltele umplute cu paie, lana, par de cal ori pene. Uneori deveneau atat de inalte incat erau necesare mici trepte pentru a urca in ele, iar aceste trepte puteau fi la randul lor tapitate in acelasi material cu restul ansamblului.
Aici apare prima nuanta importanta: nu poti spune ca patul tapitat era ”popular” in sensul actual, dar poti spune ca in secolul al XVIII-lea patul bogat imbracat in textile a atins una dintre cele mai spectaculoase forme ale sale ca obiect de prestigiu.
Textilele constituiau o parte esentiala a decorului (matasea, catifeaua, damascul, broderiile sau bumbacul imprimat). Metropolitan Museum of Art pastreaza, de exemplu, piese textile produse in India pentru piata europeana in secolele XVII–XVIII. Palamporele, mari tesaturi din bumbac utilizate inclusiv ca acoperitoare pentru pat, erau realizate in dimensiuni adaptate paturilor europene, iar influentele decorative combinau elemente indiene, europene si chinezesti.
Daca secolul al XVIII-lea este esential pentru istoria patului luxos decorat cu textile, secolul al XIX-lea, si in special perioada victoriana, reprezinta momentul pe care il poti asocia cel mai usor cu raspandirea gustului pentru mobilierul confortabil, ornamentat si vizual bogat.
Industrializarea a schimbat profund productia de mobilier intrucat tehnicile de fabricatie s-au dezvoltat, atelierele au devenit intreprinderi importante, iar mai multe categorii ale populatiei au putut cumpara obiecte care imitau, intr-o forma mai accesibila, luxul rezervat anterior unui grup restrans.
In acelasi timp, tapiteria insasi evolua tehnic - arcurile apar in mobilierul tapitat fabricat dupa aproximativ 1800, ceea ce a permis dezvoltarea unor structuri mai complexe si mai confortabile. Dormitorul victorian devenea si un indicator al pozitiei sociale - mobilierul putea fi folosit pentru a comunica respectabilitate si statut, exact intr-o perioada in care productia industriala facea aspectul sofisticat mai accesibil decat in generatiile anterioare.
Un exemplu concret il reprezinta un pat englezesc realizat aproximativ in 1840 pentru o camera destinata reginei Adelaide. Piesa avea baldachin, draperii din matase rosie si o tablie capitonata si tapitata in catifea de matase, decorata inclusiv cu fir argintiu.
Nu este, desigur, un pat obisnuit dintr-o locuinta a clasei de mijloc. Tocmai de aceea este relevant: arata cat de firesc continuau sa fie asociate textilele bogate, tapiteria si zona tabliei cu ideea unui dormitor prestigios la inceputul perioadei victoriene. Mai tarziu, tehnicile si vocabularul vizual al mobilierului luxos aveau sa fie reinterpretate in produse destinate unor piete din ce in ce mai largi.
Unul dintre cele mai importante momente din istoria moderna a tapiteriei nu tine de aparitia unui anumit stil, ci de aparitia unui material: spuma poliuretanica flexibila.
Polyurethane Foam Association arata ca acest material a inceput sa fie utilizat pe scara comerciala in mobilier in anii 1950 si a inlocuit treptat solutii mai scumpe bazate pe latex, arcuri si fibre. Spuma putea fi taiata si modelata relativ usor si oferea producatorilor mai multa libertate in realizarea formelor tapitate.
Aceasta schimbare conteaza enorm pentru patul tapitat pe care il cunosti astazi. O tablie moderna nu mai are nevoie de tehnicile laborioase si de cantitatile de materiale asociate mobilierului aristocratic sau victorian. Producatorul poate construi un suport din lemn sau materiale derivate, poate adauga stratul de spuma si il poate imbraca intr-o varietate uriasa de textile. Rezultatul devine reproductibil industrial, disponibil in numeroase dimensiuni, culori si preturi.
Daca urmaresti amenajarile ultimilor ani, patul cu tablie tapitata il gasesti in dormitoare minimaliste, contemporane, Art Deco, hotel-style, scandinave sau eclectice. Diferenta fata de modelele istorice este ca ornamentul s-a redus de multe ori, in timp ce dimensiunea si impactul vizual al tabliei au crescut.
Datele Houzz ofera cateva indicii despre aceasta revenire. Intr-un sondaj referitor la renovarea dormitorului principal, aproximativ 90% dintre respondentii care isi actualizau patul includeau o tablie. Sondajul nu demonstreaza ca toate aceste tablii erau tapitate, dar arata cat de important a devenit din nou capatul patului in amenajarea contemporana.
Interesul pentru senzatia de confort din dormitor are si o baza masurabila, chiar daca nu trebuie confundat cu o dovada ca tapiteria patului iti imbunatateste somnul. In studiul ”Bedroom Poll” realizat pentru National Sleep Foundation in 2012 pe 1.004 adulti americani cu varste intre 25 si 55 de ani, 93% dintre respondenti considerau importanta o saltea confortabila pentru un somn bun, 91% acordau importanta pernelor confortabile, iar 86% senzatiei placute oferite de cearsafuri si asternuturi. Cercetarea se refera la mediul de dormit, nu la paturi tapitate in particular, dar arata cat de strans asociaza oamenii dormitorul cu experienta tactila si confortul materialelor.