Coșul pentru cumpărături este gol !
L-V: 9-19 si S: 10-19
Coșul pentru cumpărături este gol !
Masuta de Toaleta Cu Oglinda si sistem de...
Masuta de Toaleta Cremona, 140x37x83 cm, Beige
Masuta de Toaleta Genua, 137x37x83 cm, Verde
Masuta de Toaleta Genua, 137x37x83 cm, Beige
Fara doar si poate, masa de toaleta (cunoscuta in zilele noastre sub numele de ”masa de make-up”) ne este atat de familiara incat pare sa fi existat dintotdeauna in aceasta forma. Intorcandu-ne putin in timp, cu patru sau cinci secole, in locuintele din Europa nu am fi gasit neaparat mobilierul pe care astazi il numim masa de machiaj, ci cutii pentru parfumuri, recipiente pentru pudre, oglinzi separate, ligheane, perii, piepteni si textile asezate temporar pe o masa obisnuita.
Masa de toaleta cum o cunoastem astazi nu a aparut in vreun atelier de mobila si nici nu poate fi atribuita cuiva care sa fi decis ca femeile au nevoie de o masa pentru machiaj - forma acesteia s-a dezvoltat treptat, pe masura ce obiceiurile de igiena, moda, statutul social, productia de oglinzi, industria cosmetica si chiar cinematografia au evoluat.
Daca vrei sa gasesti cele mai vechi radacini ale mesei de machiaj trebuie sa renunti, cel putin pentru moment, la imaginea mesei cu oglinda - cercetarea realizata de curatorul Jane Adlin pentru The Metropolitan Museum of Art in 2013 arata ca istoria acestui mobilier incepe cu o cutie.
Inca din Antichitate, obiectele folosite pentru ingrijirea corpului, parfumare si infrumusetare erau pastrate in recipiente special concepute - in Egiptul Antic existau cutii elaborate pentru cosmetice, recipiente pentru uleiuri si parfumuri, instrumente de aplicare si oglinzi, pe cand alte culturi si-au dezvoltat propriile recipiente si suporturi pentru produse de ingrijire.
In Europa secolelor XVI si XVII s-a raspandit notiunea de ”toilette”, termen care nu se referea initial la machiaj, ci si la panza care era intinsa pe masa inainte ca obiectele necesare pregatirii personale sa fie asezate pe ea. ”Toilette” ajunge astfel sa desemneze intregul proces de spalare, aranjare a parului, parfumare, imbracare si pregatire pentru aparitia in societate.
Cu alte cuvinte, masa de toaleta nu a inventat ritualul de frumusete, ci ritualul de frumusete a creat, treptat, nevoia mesei de toaleta!
Metropolitan Museum of Art plaseaza dezvoltarea mesei de toaleta moderne in Europa de la sfarsitul secolului al XVII-lea, in special in Franta si Anglia, unde membrii inaltei societati incepeau sa comande mobilier specializat si foarte scump. Aristocratia isi dorea obiecte create special pentru propriile ritualuri si, la fel de important, pentru propriul statut.
Mesele puteau ascunde oglinzi rabatabile, sertare mici, compartimente pentru parfumuri, pudre, perii, ace de par si bijuterii. Unele aveau mecanisme de lux, in care blatul se deschidea, oglinda se ridica, iar spatiile interioare deveneau accesibile doar atunci cand piesa era folosita. In Anglia au aparut variante precum ”dressing table”, ”toilet table” si diferite mese pentru barbierit sau ingrijire, in timp ce in Franta s-au dezvoltat modele rafinate asociate ritualului numit ”toilette”.
Un exemplar american pastrat astazi de Metropolitan Museum of Art si datat intre 1710 si 1730 demonstreaza cat de repede s-a raspandit tipologia - sertarele lor erau folosite pentru perii, piepteni, recipiente cu pomada si sticlute de parfum. Deasupra putea fi amplasata separat o oglinda.
Daca sfarsitul secolului al XVII-lea reprezinta aparitia formei moderne, secolul al XVIII-lea este perioada in care masa de toaleta capata prestigiu. Mai ales in Franta aristocratica, ”toilette” nu era intotdeauna un moment privat, ci putea deveni o activitate sociala in timpul careia doamna casei primea persoane apropiate, conversa, discuta probleme ale zilei si, in anumite situatii, era asistata in procesul de pregatire.
Un obiect realizat in jurul anului 1775 de celebrul ebenist Martin Carlin si aflat astazi in colectia Metropolitan Museum of Art ilustreaza perfect aceasta lume. Masa combina mai multe functii: avea oglinda reglabila, compartimente pentru obiectele de ingrijire, sertare si suprafete care puteau fi utilizate inclusiv pentru scris sau pentru servirea micului dejun. Muzeul citeaza jurnalul ducesei de Northumberland din 1770, care observa cat de importanta devenise ”toilette” in viata unei doamne franceze din epoca.
Victoria and Albert Museum sublinia intr-un material publicat in 2014 ca mesele de toaleta devenisera piese esentiale pentru femeile elegante ale secolului al XVIII-lea, care-si petreceau mult timp pregatindu-se pentru numeroase aparitii si evenimente sociale. Sertarele care puteau fi incuiate ofereau, pe langa spatiu pentru recipiente, sticlute si perii, si locul potrivit pentru corespondenta privata.
Nu! Madame de Pompadour, favorita a regelui Ludovic al XV-lea, este una dintre figurile cel mai usor asociate cu mobilierul sofisticat pentru ”toilette”, dar piesa exista inainte de perioada ei de influenta.
Rolul ei este mai degraba acela al unui reper de gust si lux - Madame de Pompadour a fost unul dintre cei mai importanti patroni ai artelor decorative franceze din secolul al XVIII-lea, iar mobilierul comandat pentru ea a contribuit la prestigiul unor asemenea obiecte. Metropolitan Museum of Art prezinta, de exemplu, o masa mecanica realizata de Jean-Francois Oeben si Roger Vandercruse intre 1761 si 1763, despre care cercetatorii considera ca a fost probabil destinata castelului marchizei de Pompadour. Mecanismul permitea blatului sa se deplaseze si sa dezvaluie oglinda si compartimentele interioare, iar decoratia includea elemente asociate heraldic cu proprietara.
J. Paul Getty Museum documenteaza, la randul sau, existenta unei mese de ”writing and toilette” de acelasi tip intr-un portret al doamnei de Pompadour. Cercetarile muzeului arata ca ea detinea un asemenea obiect cel tarziu in 1763.
Marie Antoinette este o alta figura asociata cu masa de toaleta si exista un motiv bun pentru asta: viata de la Versailles era puternic ritualizata, iar pregatirea reginei nu era intotdeauna o experienta intima (imbracarea si aparitia publica faceau parte din ceremonialul de curte).
Metropolitan Museum of Art noteaza ca regina trebuia sa-si desfasoare ”toilette” in cadrul unui ritual in care puteau fi prezenti si alti membri ai curtii. Carlin insusi era un producator celebru de mobilier de lux si a lucrat pentru Marie Antoinette si pentru alte persoane din aristocratia franceza.
Ar fi insa gresit sa spui ca Marie Antoinette a inventat masa de machiaj sau ca de la ea incepe moda; pana cand a ajuns regina a Frantei, dressing table-ul avea deja aproximativ un secol de dezvoltare. Contributia culturii Versailles-ului a fost alta: a dus ritualurile de imbracare, coafare, parfumare si prezentare personala la un nivel spectaculos, consolidand asocierea dintre mobilierul de ”toilette”, lux si pozitie sociala.
Dupa Revolutia Franceza si transformarile sociale ale secolului al XIX-lea, masa de toaleta nu dispare odata cu aristocratia care o transformase intr-un obiect spectaculos, ci se adapteaza - pe parcursul secolului al XIX-lea, asemenea piese au fost produse intr-o multitudine de stiluri (de la neogotic si neorococo pana la renasteri ale stilurilor elisabetan si renascentist), iar spre sfarsitul secolului ajunge inclusa in mobilierul pentru dormitor (alaturi de pat, comode dormitor, noptiere etc.).
Ceea ce este o schimbare importanta; daca in secolul al XVIII-lea, o masa sofisticata putea fi comandata doar de persoane extrem de bogate, odata cu industrializarea si cu dezvoltarea clasei de mijloc, ideea unui dormitor amenajat cu piese care se potrivesc intre ele devine din ce in ce mai accesibila. Masa de toaleta se muta astfel din sfera exclusivista a curtii spre viata domestica burgheza.
Si forma se apropie de ceea ce recunosti astazi: apar oglinzi mai mari, sertare mai practice si suprafete gandite explicit pentru obiectele personale. Rolul devine evident chiar de la prima privire: este locul in care te asezi pentru a-ti aranja parul, pentru a te privi si pentru a pastra produsele de ingrijire.
Daca intrebarea ta este cine a facut masa de toaleta cu adevarat populara in forma pe care o asociezi astazi cu machiajul, raspunsul se muta din Versailles la Hollywood.
Filmele hollywoodiene din anii 1920 si 1930 prezentau frecvent interioare spectaculoase, dormitoare sofisticate si personaje feminine asezate in fata unor mese de toaleta elegante. Imaginea femeii care isi aplica rujul sau isi aranjeaza parul in oglinda devine astfel parte din limbajul vizual al cinematografiei.
Diferenta fata de Versailles este enorma: masa construita pentru o aristocrata franceza putea fi vazuta de un numar foarte mic de persoane, pe cand o scena de film putea fi vazuta de milioane. Cinematograful transforma interiorul vedetelor si al personajelor fictive intr-un model pe care publicul il putea dori si imita.
Designul a urmat aceeasi directie. Metalul cromat, sticla, suprafetele lucioase, formele geometrice si oglinzile generoase ale stilului Art Deco se potriveau perfect cu estetica Hollywoodului. Un exemplu celebru este masa de toaleta conceputa de designerul american Norman Bel Geddes in jurul anului 1932 si produsa de Simmons Furniture Company din otel emailat si cromat. Pentru curatorii Metropolitan Museum, obiectul reprezinta foarte bine noul tip de eleganta simplificata si moderna.
Cooper Hewitt, Smithsonian Design Museum documenteaza o masa de toaleta si o bancheta realizate de magazinul newyorkez Lord & Taylor in jurul anului 1929, dupa un model inspirat de designerul francez Leon Jallot. Exemplul arata cum formele promovate de expozitii si designeri puteau fi preluate de marile magazine si introduse pe piata americana.
Hollywood-ul nu a popularizat masa de toaleta separat de machiaj; cele doua fenomene s-au amplificat reciproc - in anii 1920, machiajul vizibil devine mult mai acceptat pentru femeile din mediul urban american, iar schimbarea era strans legata de influenta cinematografiei, a actritelor, vedetelor de teatru si a culturii flapper. Produse si stiluri care inainte puteau fi considerate prea teatrale sau nepotrivite pentru o femeie ”respectabila” au intrat progresiv in viata cotidiana.
Atunci cand ai doar un pieptene, o perie si o sticluta de parfum nu ai nevoie neaparat de mobilier specializat. Dar cand industria iti ofera pudra, rouge, ruj, mascara, creioane, parfumuri, produse pentru unghii si numeroase accesorii, un spatiu dedicat incepe sa aiba mult mai mult sens.
In acelasi timp, vedetele ofereau modele clare de imitat. Smithsonian relateaza, de exemplu, influenta extraordinara a actritei Clara Bow in anii 1920. Admiratoarele ii copiau buzele intens conturate in forma ”Cupid’s bow”, sprancenele desenate, hainele si coafurile. Nu mai era vorba doar despre a admira un chip de pe ecran; publicul incerca sa recreeze acel chip acasa.